Viața statornică a omului pe actuala vatră a Cobadinului are o continuitate care merge până în antichitate. Poziția sa centrală, în jumătatea de sud a Dobrogei, i-a oferit avantajele unui loc polarizat capabil să se focalizeze etnografic. La acestea se adaugă și avantajele pe care le avea o localitate la întretăierea unor drumuri comerciale de foarte mare importanță pentru Peninsula Balcanică, antică și medievală. Vitregia vremurilor istorice nu a permis documentelor care atestă începuturile școlii la Cobadin să pătrundă până la noi, existând convingerea că o formă de învăţământ a existat din timpuri străvechi.
Încet, dar cu poticneli, o dată cu zorii veacului a început să se dezvolte și şcoala la Cobadin. La sfârșitul veacului trecut numai populația de origine germană practica o forma de învăţământ puternic ancorată în religie, mai mult religios decât laic. Ministeriatul Spiru Haret aduce la începutul veacului nostru și Cobadinului primele două săli de clasă ale şcolii care se va numi „Şcoala Română”, pentru a se diferenția de cea germană cu care a coexistat până după primul război mondial când se contopesc. În anul 1968 a fost construită o noua clădire cu trei săli de clasă care funcționau cu școala cu limba de predare turcă. Clădirea mare a liceului a fost construită în anul 1960 prin contribuția locuitorilor comunei și a elevilor de atunci care mai târziu vor deveni profesori și chiar directori ai liceului.